Bullying-ul, deja o „normalitate”?


cyber-bullying-122156_1280

Ce este bullying-ul si unde il intalnim?

  • hartuire la locul de munca si la scoala,
  • umilire atat in fata, cat si in mediul virtual/cyberbullying (in special pe retelele de socializare),
  • jigniri din partea profesorilor sau a superiorilor („esti un retardat, nu ai nimic in cap, esti un/o incapabil/a),
  • etichetari diverse (porecle sau „esti prost/proasta, esti curva”, etc),
  • agresiune verbala repetata, cu referire la aspectul fizic (mai ales daca apare si o dizabilitate – nu e acelasi lucru cu discriminarea!),
  • umilire din partea persoanelor asa-zis „populare”, adica acei „lideri” informali ai grupului, care pot influenta negativ comportamentul unora din jur, agresand psihic persoane care au opinii si valori diferite de ale lor, imbracaminte diferita de asa-zisele „tendinte in moda” („moda” la care ma refer este cea dictata mai degraba de opinii personale, nicidecum de marile case de moda, critici sau designeri vestimentari: pantofi cu led-uri, pantaloni de trening cu banda fosforescenta, etc.; pana la urma, fiecare e liber sa umble pe strada cum doreste, cata vreme nu lezeaza pe cineva, insa nimeni nu are dreptul de a impune aceste opinii ca fiind singurele de acceptat!), preferinte alimentare diferite („vai tu, nu esti raw, da’ cum poti sa mai traiesti asa?!”, „criminalule, de ce mananci carne?!”), aspect fizic diferit, adica spre exemplu, tunsoare/coafura, machiaj („only plastic is fantastic!” – agresiune psihica fata de cei/cele care nu agreeaza operatiile estetice, botox, mese in par, tatuaje diverse, machiaj tip Barbie Doll sau alte „modele”, sunt imediat rejectati si atacati cu apelative „babo, invechito, habar n-ai ce-i moda, tu nu te uiti la tine cum arati, nu ti-e rusine sa iesi pe strada cu fata asta, daca as arata ca tine la batranete, m-as sinucide”, sau chiar mult mai grave indemnuri la suicid, de tipul „mori – tu nu ai dreptul nici sa iesi din casa!”)

Toate cele de mai sus au fost „culese” din scoli si licee, de pe strada, din mediul online, din marturiile pacientilor din cabinet si sunt sigura ca fiecare dintre voi le-ati auzit, ba unii chiar le-ati trait, pentru ca v-au fost adresate.

De ce apare bullying-ul?

Pentru ca se poate! Pentru ca victimele isi gasesc mereu agresorii, iar agresorii victimele – e o lege nescrisa (bine, noi psihologii o gasim si scrisa in diverse carti de specialitate :)) a naturii, sau mai bine zis, „a junglei”. Exista acel triunghi de care vorbeste analiza tranzactionala: agresor-victima-salvator.

de pe forta si gratie - site

sursa schita: http://www.fortasigratie.ro/investigare-intelegere/triunghiul-conceptual-al-dramei.htm

Intotdeauna oamenii isi aleg inconstient acel rol dominant (victima, agresor, salvator), inca din copilaria mica, pe baza interactiunii cu persoanelor apropiate (climatul si educatia) si pe principiul implinire/neimplinire a nevoilor psihice.

 

Desi multi cred ca un agresor (mai e numit si „calau”, „persecutor”) are la baza comportamentelor sale o boala psihica, de cele mai multe ori ea nu exista! Da, stiu, e mai „linistitor” cumva sa stii si sa-ti explici ca „saracul e bolnav”, numai ca „saracul” nu e deloc bolnav, e pe deplin constient de ceea ce face, dar nu se poate abtine, pentru ca nici nu incearca – de ce ar incerca, daca el nu considera ca ar avea o problema?! Pentru a fi capabil de hartuire, umilire continua asupra cuiva, chiar ai nevoie sa fii sanatos psihic! 

 

Agresorii isi hranesc stima de sine cu slabiciunea celorlalti, a Victimelor, dupa cum si Salvatorii se bucura atunci cand reusesc „sa salveze” pe cineva (un om, o pisica, un caine, balenele, calota glaciara, florile de colt, sau mielul din farfurie 🙂 ).

Victima, la fel ca in natura, da inapoi la primul semn de bullying si gata – a intrat in hora! Sau mai bine zis in joc, pentru ca agresorul si victima joaca jocul de-a soarecele si pisica! Sau cum se spune in popor, „daca stai la o palma, a doua vine singura!” si in acelasi timp „prinde-ma daca poti!”. Uff, tare greu cu rolul asta – nu mi-a placut niciodata, desi niciunul din celelalte roluri nu e de preferat!

Devine oarecum amuzant cand vrei sa fii Salvator pentru o Victima, iar ea se ratoieste la tine cu „lasa-ma-n pace, ca nu ma intelegi, nu am unde sa ma duc, nu pot schimba nimic – vii tu sa-mi dai mie lectii despre viata!”

Asta e ca in gluma aceea cu orbul, care statea la semafor, in dreptul trecerii de pietoni, vine unul si-l apuca de mana sa traverseze, gandindu-se ca bietul om ar putea fi lovit de masini. Orbul: „ce-ai dom’le, esti nebun, io’ nu vreau sa traversez!”

 

Victime gasim si in cultura in care ne crestem copiii, dupa care ne dorim ca puf!, ca printr-o vraja, am vrea ca acel rol sa dispara! „Asteptari nerealiste” – zice psihologul din mine! Printesele din povesti, „intretinutele” de mai tarziu, care nu indraznesc sa-si foloseasca mintea si sa faca ceva bun cu viata lor, sunt Victimele care asteapta, cauta „sa fie salvate”, iar Salvatorii, sunt printii, eroii care „salveaza lumea”, din filmele americane (bine ca au mai renuntat la stupizeniile astea!) si mai tarziu, acei „tatici”, „unchiuleti” sau domni generosi (desi scopul pentru care ei intretin, nu e unul legat de a salva).

 

Etape – ciclul abuzului

In abuz, violenta (psihica, fizica sau verbala – desi ele nu prea se pot desfasura separat) exista si niste etape:

Ciclul-violentei-ro de pe aleg romania

sursa schema: http://aleg-romania.eu/en/2015/07/

Despre rolul de Salvator, putem spune conform unor valori morale, ca este „omu’ bun” in toata schema asta. Numai ca ne inselam cand afirmam sau credem asta. Pentru ca, ceea ce nu am scos in evidenta pana acum, este: fiecare din rolurile ce compun acel triunghi dramatic, se roteste! Chiar daca ai dominant un rol de agresor, la un moment dat, vei prelua rolul de victima sau de salvator, apoi iar de agresor….! De ce? Pentru ca asa suntem construiti. In situatii diferite, sa reactionam diferit. Ce ne impinge sa adoptam rolul de Salvator, este nevoia de recunoastere (inconstienta) si apreciere din partea celorlalti (de fapt, toate rolurile doresc asta, dar salvatorii isi doresc mai mult).

 

Exista totusi, o mare diferenta intre rolul de Victima si cel de Salvator: victima face jocul! Ea asigura existent/continuitatea tuturor celorlalte roluri si tot ea e singura care poate face ca jocul sa se termine, alegand sa reactioneze diferit, practic pozitionandu-se diferit, in alt rol! Iar Salvatorul, de multe ori (insa nu de fiecare data, din fericire), sub pretextul ca „ajuta” victima, o face dependenta de el!

Stiu ca nu e singurul exemplu potrivit pentru a explica aceasta dependenta, insa priviti la acei proxeneti care isi amagesc prostituatele ca „le apara” de alti proxeneti, sau indivizi agresivi!

In ochii acelor femei (sa ne referim acum numai la acele prostituate care au ales singure sa practice prostitutia si nu la acele femei fortate sa devina asa!), proxenetul e un adevarat „erou”!

 

Victima, de fapt, nu isi asuma responsabilitati, gaseste mereu un Salvator care sa lupte pentru ea, sa isi asume si un Agresor care s-o pastreze in rol de Victima. Si asa, normal ca are beneficii secundare, deci, de ce si-ar dori sa nu mai fie victima? De ce si-ar dori sa schimbe ceva?

Ca in cazul unei persoane cu atacuri de panica, ce isi ridica in picioare toata casa, toti roiesc in jurul ei, ca deh, saraca „e bolnava” si uite asa se va gasi mereu cineva care s-o duca cu masina la serviciu (ca ei ii e frica cu metroul), sau care sa-i faca cumparaturile, etc. Totusi, rolul de victima nu se rezuma doar la a obtine beneficii atat de simple si de moment.

 

Tot din perspectiva Analizei Tranzactionale si ca o continuare a descrierilor de mai sus (triunghiul agresor-salvator-victima), mentionez ca, un al patrulea rol, secundar, apare in postura Publicului – cei care privesc de pe margine. Si ei sunt mereu prezenti, atat in familie, cat si pe strada, la scoala sau la locul de munca! Cei care nu indraznesc, sau nu gasesc benefic lor sa intervina – pentru ca, nu-i asa, nu sunt Salvatori!

Deci, cum ai da-o, parca tot nu e de bine! Si totusi,

Ce putem face impotriva bullying-ului?

Putem face multe, pentru a nu fi hartuiti, umiliti si asa mai departe. In special la scoala, unde acest fenomen apare cel mai des:

  • Nu ne lasam intimidati, ci reactionam: uneori, e suficient sa devirusezi agresorul cu o afirmatie de tip constatare („vai ce urata si slabanoaga esti!” – „bravo tie, ai observat ca sunt urata si slabanoaga!” – el se asteapta sa ripostezi agresiv sau submisiv) – insa aceasta reactie poate fi folosita numai la inceput, pentru prima data cand incearca sa va agreseze verbal acea persoana.
  • Cerem ajutorul (exista site-uri dedicate bullying-ului, cu multe informatii) in primul rand celor prezenti, apoi parintilor, conducerii scolii, politiei, etc.
  • Oricat ar fi de dureros psihic, auto pedepsirea (abuz de alcool, droguri, taieturi, etc) nu reprezinta o solutie! Pentru ca durerea psihica trece, dar cea fizica de multe ori nu!
  • Chiar daca ne simtim neputinciosi, trebuie sa stim ca exista solutii pe care poate noi nu le vedem in acele momente, deci nu ne retragem de la scoala, nu evitam absolut orice loc unde s-ar putea afla un agresor. Evitarea lumii/a trai in societate, chiar nu e o solutie.
  • Mergem la psiholog/psihoterapeut si aflam care este motivul pentru care in ultima vreme, am tot intrat in rol de victima?! Asa putem face putina lumina in mintea noastra si gasim solutii mai eficiente pe viitor, in posibile situatii de agresiune.

Cum sa nu devii un Agresor?

  • Intelegi ca oricand se intoarce roata si poti fi tu o victima, pentru ca „orice nas isi are nasul!”
  • Cauti alte cai de a-ti umple nevoile de autostima (de ex, poti fi un bun coleg si fara sa-ti vorbesti de rau alti colegi, sa fii saritor, iar ei vor aprecia asta la tine, pentru ca toti ne dorim sa fim apreciati, acceptati)
  • Daca ti-e greu sa te abtii si intri des in acest rol, poti consulta un psihoterapeut, pentru a intelege ce-ti lipseste si cum poti umple acea nevoie, fara a-i leza pe ceilalti semeni.

Agresiunea de orice fel, se invata! Ceilalti ne sunt modele, bune sau rele, pentru ca oamenii fiind „animale sociale”, invata unii de la altii. Agresiunea (fizica, psihica, verbala) este o alegere, la fel cum si a fi victima e tot o alegere!

Cu acest articol, nu mi-am propus sa inventez roata, ci sa adun laolalta cat mai multe informatii pentru a le da mai departe – am constatat ca inca sunt multi oameni care habar nu au ce inseamna hartuirea si o privesc la fel ca pe normalitate. Si poate ca azi am ales sa fiu putin in rol de salvator – nu stiu sigur :)!

Suntem fiinte libere, nu ingradim si nu ne lasam ingradite, chiar daca insasi esenta unei societati e sa creeze legi si interdictii. Sigur putem gasi multe cai pentru a fi fericiti, chiar si cu legi sau reguli care nu ne plac!

freelancing-dreams

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s